Belgia este o ţară eterogenă: în nord locuiesc flamanzii (de origine
preponderant germanică) iar în sud valonii, ce se trag din celţi şi alte
triburi germanice, dar sunt de limbă romanică. Belgia este o ţară eterogenă: în nord locuiesc flamanzii (de origine
preponderant germanică) iar în sud valonii, ce se trag din celţi şi alte
triburi germanice, dar sunt de limbă romanică.
O cultură eterogenă
Belgia este o ţară eterogenă: în nord locuiesc flamanzii (de origine preponderant germanică) iar în sud valonii, ce se trag din celţi şi alte triburi germanice, dar sunt de limbă romanică. Flamanzii vorbesc aceeaşi limbă ca olandezii şi se mândresc cu oraşele Anvers (sau Antwerpen), sediul mondial al diamantelor, şi Bruges, poreclit şi „oraşulmuzeu“, renumit pentru ciocolată şi reţeaua sa de canale. Vecinii lor, valonii, preferă în general franceza ca limbă uzuală, iar zona lor cu dealuri ondulate, peisaje pitoreşti, ape termale şi castele remarcabile este reprezentată de oraşul Liège. Contribuţiile belgiene în domeniul picturii și arhitecturii au fost deosebite. Arta medievală „mosan“, Renașterea flamandă, pictura barocă și exemple semnificative de arhitectură romanică, gotică, renascentistă sau barocă sunt pietre de hotar în istoria artei europene. Contribuţiile belgienilor la arhitectura mondială au continuat inclusiv în secolele al XIX-lea și al XX-lea, prin operele lui Victor Horta și Henry van de Velde (iniţiatori ai curentului Art Nouveau), iar prezentul se poate mândri cu lucrări precum clădirea primăriei din Gent, nominalizată anul acesta pentru faimosul premiu „Mies van der Rohe“. Modul de a construi al belgienilor este foarte strâns legat de cultura locală, influențată în mod fericit de mai multe spații: germanic, francez, olandez și chiar britanic, în contextual unei civilizații legate de navigație șI comerț intens. Totuși, mai există un factor important: clima temperat oceanică, marcată de precipitații semnificative tot timpul anului și de schimbări frecvente ale vremii. Este un aspect care a dictat modul belgieni lor de a-și proteja bunurile și confortul, inclusiv de a construi acoperișuri solide, cu pantă mare și lucarne care să valorifice spațiul de sub acoperiș. Materialele folosite pentru învelitori sunt solide, cât mai puțin susceptibile de a fi afectate de coroziune și de a absorbi apa abundentă.
Goticul în Bruxelles
Capitala Belgiei are o arhitectură inedită, în care vechiul se îmbină armonios cu noul. Clădirile medievale construite pe străduţele înguste care alcătuiesc centrul vechi al oraşului
sunt total diferite de bulevardele largi construite în stilul parizian pe vremea Regelui Leopold al II-lea, cu atât mai mult de clădirile moderne din secolul XX (sediile organizaţiilor europene şi internaţionale). Grand Place este una dintre cele mai faimoase pieţe medievale din Europa, clădirile sale fastuos ornate (precum Muzeul Oraşului Bruxelles, fost palat regal, sau primăria gotică din secolul al XV-lea) atrăgând privirile oricărui trecător. Ochii turiştilor sunt atraşi invariabil de turnul gotic îndreptat către cer al Primăriei din Bruxelles, a cărei construcţie a durat 53 de ani. De când a fost ridicată şi până în zilele noastre, „Hotel de Ville“ sau „Stadhuis“ este considerată ca fiind una dintre cele mai frumoase primării din Ţările de Jos. Ridicarea clădirii a reprezentat creşterea economică a oraşului Bruxelles drept capitală a Ducatului de Brabant, aflat fiind într-o strânsă rivalitate cu oraşul învecinat Leuven (care şi el are în prezent o primărie deosebită în stil gotic). Până la sfârşitul secolului al 14-lea, pe terenul unde azi se găseşte primăria erau doar nişte hanuri şi case mici din lemn. Datorită rolului tot mai important al oraşului, administratorii acestuia au decis să cumpere şi să demoleze una câte una vechile construcţii şi să construiască o nouă primărie pe măsura nevoilor unui centru administrativ important. Piatra de temelie a fost pusă în primăvara anului 1402, iar în 1405 a fost finalizată doar o aripă, împreună cu un mic turn. În 1444 – 1449, clădirea a fost extinsă cu aripa din dreapta şi imediat cu faimosul turn, sub îndrumarea arhitectului Jan Van Ruysbroeck. Într-un final, în anul 1455, o statuie a Sfântului Mihail învingând balaurul a fost pusă în vârful turnului, statuie care a rămas acolo până în iunie 1996, când a fost înlocuită cu una similară nouă. O legendă spune că arhitectul s-a sinucis aruncându-se din turn atunci când şi-a dat seama că turnul nu se află chiar în mijlocul clădirii – se pare că este totuşi doar o legendă, în fond cele două aripi ale clădirii fiind inegale deoarece autorităţile au dorit să păstreze neschimbată reţeaua de străzi a zonei.
După distrugerea oraşului Bruxelles în august 1695 de către trupele franceze, numai turnul şi zidurile exterioare ale primăriei au mai putut fi salvate, dar lucrările de refacere au fost demarate aproape imediat. În 1840 a mai fost necesară o restaurare completă – atunci întreaga faţadă a fost decorată cu 203 mici statui reprezentându-i pe ducii şi ducesele de Brabant dintre anii 580 şi 1564, vechile statui fiind îndepărtate pentru că se erodaseră iremediabil. În prima jumătate a anilor 1990, turnul primăriei din Bruxelles a fost din nou restaurat, împreună cu faţada, astfel încât în prezent primarul oraşului foloseşte încă acest sediu, chiar dacă nu împreună cu tot aparatul administrativ. În 1047, Ducele de Brabant Lambert al II-lea a poruncit ca moaştele Sfintei Gudule să fie mutate de la biserica Sf. Gorik în centrul oraşului Bruxelles, într-o biserică nouă, romanică, de pe dealul Treurenberg, dedicată Sfinţilor Mihail şi Gudule. Ulterior, aceasta a devenit catedrală, printr-o extindere din
1225 în stil gotic, devenind cel mai important lăcaș de cult din Bruxelles. Corul gotic a fost construit în cursul secolului al XIII-lea, naosul în secolul al XV-lea, iar faţada vestică între 1450 şi 1490, urmând exemplul faţade lor gotice franţuzeşti ca o dovadă a atracției Brabantului pentru spațiul francez. Vitraliile accentuează stilul gotic târziu, permiţând ca în biserică să intre mai multă lumină, iar în cadrul vitraliilor se pot vedea portretele mai multor regi şi împăraţi: Francois I al Franţei, Ferdinand I al Sfântului Imperiu Roman, Ludovic al Ungariei, Joao al III-lea al Portugaliei, Maximilian de Austria, Filip cel Frumos, Carol al V-lea, Filip al II-lea al Spaniei etc. De-a lungul secolului 20, catedrala a fost aproape în permanenţă renovată, până în decembrie 1999 când a avut loc aici mariajul dintre Prinţul Moştenitor al Coroanei Belgiei Philippe şi Prinţesa Mathilda.
Impozitul și frontul stradal în Bruges.
Pe vremuri, în Belgia, pentru instalaţia de iluminat public amplasată în faţa casei sale, proprietarul trebuia să plătească un impozit – excepţie făceau casele care aveau pe faţadă o reprezentare a Sfintei Maria (iată de ce, în unele oraşe belgiene, mai există și azi case care afişează o imagine a Sfintei Fecioare). De asemenea, impozitul era proporţional şi cu deschiderea la stradă, astfel încât proprietarii erau interesaţi să îşi construiască case cât mai înguste, fapt observat şi în zilele noastre. Aceste particularitățI devin cu atât mai interesante în Bruges, un oraș străbătut de multe canale care l-au adus în competiția pentru denumirea de „Veneția Nordului“ (alături de Sankt Petersburg, Amsterdam, Stockholm, Hamburg și nu numai…). Din nevoia de spațiu, nu puțini proprietari și-au extins locuințele deasupra canalelor, construind balcoane sau bovindouri. Capitală a Flandrei de Vest, Bruges-ul are un centru vechi impresionant, care a intrat în patrimoniul mondial UNESCO. De admirat în acest oraş sunt, printre altele, arhitectura medievală şi monumentele datând din acea perioadă, precum Biserica Notre Dame, una dintre cele mai înalte construcţii realizate din cărămidă. Turnul de cărămidă, înalt de 122 de metri, domină întregul oraş, reprezentând un vârf al arhitecturii medievale europene. Tot ca reper pe verticală, se poate admira turnul Belfort, construit în diverse etape, din secolele al XIII-lea până la sfârșitul secolului al XV-lea și chiar al XIXlea: 83 de metri atinși la ultima renovare din 1822, când i s-a dat și forma octogonală de inspirație neogotică. Primăria din Bruges a fost construită între 1376 şi 1420 şi a fost printre primele primării din Ţările de Jos declarate monument istoric. La primul etaj se află o sală construită între 1386 şi 1401, decorată ulterior cu picturi ce ilustrează cele mai importante evenimente din istoria Bruges-ului. Arhitectura şi infrastructura modernă sunt rare în centrul oraşului Bruges. Străzile pietruite, tipic medievale, sunt încă preferate asfaltului, dar comoditatea este sacrificată pentru a păstra spiritul locului și statutul de oraș medieval. Condiţia pentru ca aceste clădiri să rămână protejate este ca renovările şi restaurările să fie făcute în concordanţă cu stilul original al clădirii respective.
Bivuacul Împăratului
La Waterloo, în imediata apropiere a câmpului unde Napoleon a dat faimoasa bătălie, se află un interesant hotel/restaurant în stil rustic. Construit imediat după 1815, hotelul a fost refăcut și extins în 1950, încercând să fie redată atmosfera unei taverne din vremea lui Napoleon Bonaparte, inclusiv cu materiale recuperate de pe câmpul de luptă. Spectaculozitatea și spiritul epocii sunt date în bună măsură de acoperișul din țigle ceramice de inspirație olandeză, antichizate natural șI etanșeizate cu mortar.
Cel mai mic oraș din lume
Declarat oraș la 1331, Durbuy (Valonia) este faimos pentru denumirea de „Cel mai mic oraş din lume“. Adevărat sau nu, ceea ce am observat însă este folosirea pe scară largă a pietrei în construcții, de la pavarea străzilor și ziduri până la plăcile de ardezie ale acoperișului. Aspectul este valabil inclusiv pentru impozantul castel al conților d’Ursel ridicat pe o colină din apropiere.