Acoperişurile verzi sunt cunoscute încă din perioada neolitică a istoriei, de când oamenii se adăposteau în locuinţe cu structuri solide de piatră sau lemn, peste care aşezau un strat de pământ unde lăsau să se dezvolte plante erbacee, cu rolul de a-i proteja de căldura excesivă, frig, incendii sau vânt, funcţionând şi drept camuflaj împotriva animalelor sălbatice. Tehnica a intrat în tradiţia modului de a construi – avem ca exemple casele din Scandinavia sau pe cele ale nativilor din nordul Americii.
Acoperişurile verzi sunt cunoscute încă din perioada neolitică a istoriei, de când oamenii se adăposteau în locuinţe cu structuri solide de piatră sau lemn, peste care aşezau un strat de pământ unde lăsau să se dezvolte plante erbacee, cu rolul de a-i proteja de căldura excesivă, frig, incendii sau vânt, funcţionând şi drept camuflaj împotriva animalelor sălbatice. Tehnica a intrat în tradiţia modului de a construi – avem ca exemple casele din Scandinavia sau pe cele ale nativilor din nordul Americii.
Acoperişurile
verzi sunt cunoscute încă din perioada neolitică a istoriei, de când oamenii se
adăposteau în locuinţe cu structuri solide de piatră sau lemn, peste care
aşezau un strat de pământ unde lăsau să se dezvolte plante erbacee, cu rolul de
a-i proteja de căldura excesivă, frig, incendii sau vânt, funcţionând şi drept
camuflaj împotriva animalelor sălbatice. Tehnica a intrat în tradiţia modului
de a construi – avem ca exemple casele din Scandinavia sau pe cele ale
nativilor din nordul Americii. Este punctul de la care a pornit conceptul
modern de acoperiş verde, dezvoltat în ţările europene vestice începând cu anii
1960 – 1970, ajuns acum la standarde de eficienţă şi calitate adaptate modului
actual de a construi şi de a utiliza o clădire. Mai mult decât atât, acoperişul
verde este considerat vârful de lance al
curentului ecologic, una dintre metodele cu rezultate concrete în a
transforma oraşul într-un spaţiu mai puţin agresiv. Sisteme moderne există şi
pe piaţa românească, lider incontestabil
în domeniu fiind compania germană Bauder, care a dezvoltat în ultimele
decenii soluţii pentru orice tip de proiect ce include un acoperiş verde, fie că este de tip terasă sau în pantă.
Una
dintre minunile lumii
Un reper istoric de excepţie în domeniul acoperişurilor
verzi este reprezentat şi de Grădinile suspendate ale Babilonului, care au
fascinat Antichitatea şi au stârnit imaginaţia epocii moderne. Ce erau ele de
fapt, cum erau construite, care era senzaţia regilor şi reginelor care se
răcoreau aici în perioadele de căldură sufocantă de pe malul Eufratului? Un
răspuns al omului de azi ar fi că această minune a lumii antice, una dintre
cele şapte cunoscute, nu era altceva decât o formă de început a teraselor
înverzite pe care le întâlnim azi deasupra ultimului etaj al unui bloc de
locuinţe, un imobil de birouri, un centru comercial sau o sală de sport.
După cum relatau istoricii greci ai Antichităţii,
grădinile suspendate ale Babilonului, construite prin secolul al VI-lea î. Hr.,
erau de fapt patru terase în trepte care se ridicau până la 77 de metri
înălţime, însumând o suprafaţă de 1,5 hectare, pline cu vegetaţie, inclusiv cu
arbori de talie înaltă. Udarea lor se făcea controlat, cu autorul unor pompe,
astfel că grădinile erau permanent vii, în transformare, pline de păsări
exotice. Sub aceste terase sprijinite pe coloane, se aflau încăperi în care
regii şi reginele Babilonului se odihneau într-o atmosferă calmă, răcoroasă, încântătoare.
Ce poate fi mai asemănător cu aceasta decât terasele verzi de azi?
Conceptul nu s-a banalizat deloc, din contră, a devenit
mult mai atractiv, mai performant şi mai accesibil, astfel încât de avantajele
acestuia pot beneficia nu doar regii şi reginele. Mai mult decât atât, a
devenit o necesitate pentru viaţa urbană actuală, o cale scurtă de evadare din
cenuşiu a oraşelor încinse şi poluate. Aerul este mai curat, clădirea mai bine
izolată, terasele devin locuri de relaxare pentru cei ce locuiesc sau muncesc
în clădire.
Sistemele de acoperiş Bauder s-au dezvoltat în ultimele
decenii în contextul unui interes tot mai crescut pentru soluţiile ecologice,
durabilitate şi biodiversitate din ţările Europei de Vest şi de Nord (Germania,
Elveţia, Olanda, Scandinavia, apoi Belgia şi Franţa). Este recunoscut faptul că
Germania de Vest a anilor 1960 a pus la punct primele asemenea sisteme, cu ajutorul
autorităţilor federale sau locale şi, desigur, cu ajutorul producătorilor de
materiale de top, care să pună la punct sisteme capabile să protejeze fără a
permite degradarea clădirilor. A contat în special interesul primăriilor
marilor oraşe precum Stuttgart şi Hamburg, care aveau probleme mari legate de
evacuarea apelor pluviale în exces, din cauza unui sol tot mai puţin capabil să
absoarbă umezeala, a acoperirii acestuia cu beton sau asfalt şi a unei reţele
de canalizare care nu mai făcea faţă. Subvenţiile au devenit deja o tradiţie,
ca şi reducerile de impozite pentru proprietarii şi dezvoltatorii imobiliari
care utilizează aceste metode, iar asiguratorii germani consideră acoperişurile
verzi o garanţie în plus pentru siguranţa construcţiilor, acestea suferind
variaţii termice mai mici, deci o rată de degradare scăzută în timp (mai
scăzută inclusiv decât la acoperişurile terasă acoperite cu piatră, bitum sau
alte materiale). Există chiar garaje prefabricate care sunt furnizate cu sistem
de acoperiş verde inclus. La Paris, dacă într-o anumită zonă nu există
suficient spaţiu verde, clădirile noi trebuie neapărat să aibă acoperişul sau
pereţii înverziţi. Agenţia naţională a
apelor din Franţa acordă subvenţii celor care contribuie prin realizarea de
terase înverzite la înmagazinarea apelor pluviale în exces.
Sisteme
cu adevărat profesionale
Ceea ce trebuie să înţelegem este faptul că aceste
sisteme nu pot fi produse şi montate de oricine, pentru că ele trebuie să ne
asigure sănătatea şi confortul de care vrem să ne bucurăm. Clădirea care
beneficiază de acest tip de acoperiş trebuie să rămână sigură, bine izolată împotriva
infiltraţiilor de umezeală şi a transferurilor de căldură cu exteriorul, să
aducă un beneficiu estetic prin dezvoltarea controlată a vegetaţiei. Pentru a
obţine un acoperiş ecologic performant, este nevoie de cunoştinţe de
specialitate care nu sunt accesibile oricui, atât pe partea de execuţie a
sistemului termo-hidroizolant, care este atribuţia unor profesionişti în
construcţii, cât şi pentru dezvoltarea vegetaţiei, aspect de care este
responsabil un urbanist-peisagist. Datorită modului în care au fost concepute
sistemele Bauder, acestea pot fi puse în operă atât pe clădiri noi, prevăzute
prin proiect cu acoperiş verde, cât şi pe clădiri existente, care au nevoie de
modernizare, eficientizare energetică şi de o „gură de aer”.
Toate componentele sistemelor moderne de acoperiş verde Bauder au fost concepute din materiale
extrem de performante, bazate pe experienţa de peste 160 de ani a acestei
companii în domeniul termo-hidroizolării. Scopul acoperişului verde este în
general obţinerea unei vegetaţii extensive sau intensive, cu sarcini
cât mai reduse asupra clădiriişinevoie
de îngrijire minime. Astfel, este pus în operă un sistem multistrat, cu
separarea funcţională a straturilor de vegetaţie, de filtrare şi drenare. Substratul
folosit pentru dezvoltarea vegetaţiei este compus din minerale uşoare, are
conţinut organic scăzut, compactare redusă, este capabil să înmagazineze o
cantitate mare de apă şi substanţe nutritive, oferind suficient de mult spaţiu
pentru a permite dezvoltarea normală a plantelor. Intervenind diferit în
compoziţia acestui sol şi în grosimea lui, pot creşte aici diverse plante, de
la erbacee la arbuşti şi chiar arbori, inclusiv plante medicinale sau legume,
aşa cum este unul dintre trendurile momentului.
Toată cercetarea şi ştiinţa de a crea materialele
potrivite se concentrează totuşi asupra modului în care este gestionată
umiditatea. Apa care nu poate fi preluată de plante trebuie stocată în anumite
cantităţi pentru a fi absorbită în perioadele de secetă, prin straturile
de retenţie, dar astfel încât să nu afecteze rădăcinile; surplusul
trebuie evacuat în condiţii sigure, iar pentru aceasta este realizat un strat
de drenare, eventual cu un voal de filtrare care asigură reţinerea
particulelor fine din substrat, prelungind funcţionarea durabilă a sistemului. Astfel
surplusul de umezeală poate fi drenat către sistemul pluvial al acoperişului,
respectiv către canalizare. Un rol important îl au de asemenea membranele
antirădăcină, ştiută fiind capacitatea considerabilă a plantelor de a se
insinua către structura clădirii şi a o deteriora. Barierele antirădăcină de laBauder sunt recunoscute pentru
performanele lor, păstrând în siguranţă stratul de bază care poate fi din orice
material – beton, metal, lemn sau alt material. În final, stratul de etanşeitatesepară complet şi fără greş sistemul de acoperiş verde de planşeul aflat peste
ultimul etaj, care trebuie să fie izolat termic în prealabil, pentru a evita
pierderile necontrolate de căldură.
Preocuparea companiei Bauder s-a orientat în egală măsură şi spre acoperişurile înclinate,
care implică o dificultate obiectivă: solul se „spală” mai repede, scăzând în
timp performanţele sistemului pe măsură ce panta acoperişului este mai mare.
Totuşi, au fost create sisteme constructive care rezistă cu brio pentru
înclinări de până la 25° şi chiar mai mult, aşa cum aţi putut observa în seria
de articole publicată de-a lungul timpului în paginile acestei reviste.
Împreună cu panouri solare de înaltă eficienţă, care pot fi obţinute de
asemenea de la Bauder, aveţi practic tot ce poate fi considerat mai performant
şi mai ecologic în materie de acoperişuri, pentru o casă pasivă şi chiar una
activă.
BAUDER ROMANIA
P-ța 1 Mai nr. 4-5, 400141
Cluj-Napoca
Tel:
+40 264 20 66 38
E-mail: info@bauder.ro
Fax: +40
264-20 66 39
Cluj:
0745 326 690; 0748 227 767
Timișoara:
0744 393 113
Moldova:
0744 790 987
București: 0746 030 335; 0744 790
987