Este încurajator faptul că se vorbește tot mai des despre
revitalizarea învățământului profesional, respectiv despre cel de tip dual,
susținut atât de stat, cât și de o serie de agenți economici implicați în formarea
de noi meseriași și chiar specialiști în diverse domenii. Statul, dar și acești
viitori angajatori ai viitorilor absolvenți, susțin cu burse sistemul, mai ales
în unele domenii de nișă, cu un mare grad de specializare.Este încurajator faptul că se vorbește tot mai des despre
revitalizarea învățământului profesional, respectiv despre cel de tip dual,
susținut atât de stat, cât și de o serie de agenți economici implicați în formarea
de noi meseriași și chiar specialiști în diverse domenii. Statul, dar și acești
viitori angajatori ai viitorilor absolvenți, susțin cu burse sistemul, mai ales
în unele domenii de nișă, cu un mare grad de specializare.
Este încurajator faptul că se vorbește tot mai des despre
revitalizarea învățământului profesional, respectiv despre cel de tip dual,
susținut atât de stat, cât și de o serie de agenți economici implicați în formarea
de noi meseriași și chiar specialiști în diverse domenii. Statul, dar și acești
viitori angajatori ai viitorilor absolvenți, susțin cu burse sistemul, mai ales
în unele domenii de nișă, cu un mare grad de specializare. Școlile profesionale
au fost reînființate în 2012 tocmai la cererea agenților comerciali, care au simțit
acut nevoia de tineri apți să practice efectiv o meserie, dar și să aibă
capacitatea de a învăța, de a fi deschiși la noile materiale și tehnici de
lucru, ceea ce, în cazul tinerilor, este mult mai ușor. Conform unor
statistici, numărul de elevi înscriși la școli profesionale crește an de an, de
la circa 12.000 în 2012 la 65.000 în prezent, iar, împreună cu cei care optează
pentru un liceu tehnologic, cifra depășește 100.000 de elevi. Este îmbucurător,
dar situația este mult sub ceea ce se petrecea acum 2-3 decenii și mult sub
nevoile pe care le resimte piața muncii. În acest sens, aș vrea să trec în
revistă câteva probleme cu care ne confruntăm noi, cei din zona construcțiilor,
în speță montatorii de acoperișuri și fațade.
În primul rând, efectele nu se văd în domeniul nostru,
aceasta poate pentru că au rămas prea puține unități de învățământ dedicate,
cele mai multe licee tehnologice fiind pepiniere de viitori șomeri (eventual cu
bacalaureat), cel mult de vânzători în hipermarket ori paznici. Ici și colo mai
vezi câte un liceu de construcții, care să aibă și capacitatea de a transmite
informația necesară, o bază tehnică decentă, materiale cu ajutorul cărora
elevii să deprindă meseria respectivă. O extindere rapidă nu ar fi posibilă,
pentru că aceasta înseamnă o infrastructură și cadre didactice specializate,
unde iarăși sunt probleme. Ca să nu mai vorbim de dorința de a face ceva, de a
înnoi sistemul…
În al doilea rând, este nevoie de o specializare
concretă, nu de cunoștințe generale care rămân ceea ce sunt: un prim pas în
meserie – bun, dar unul singur. Cât ar mai trebui investit în acel elev pentru
ca el să ajungă să monteze corect o șarpantă, o membrană hidroizolantă, un termosistem?
Cine suplinește această carență? Tot agentul economic, ca până acum, care s-a
obișnuit de nevoie cu ”calificarea la locul de muncă”… Un agent economic îngrijorat
permanent că, după ce formează un montator, acesta va pleca în Vest, unde chiar
știe pentru ce muncește. Între timp, pe piața noastră ieftineala este cuvântul
cheie pentru orice, de la materiale la montaj; tot mai puțini se aventurează în
lucrări pretențioase, de detaliu. Din cauza aceasta probabil agenții economici din
domeniul construcțiilor nu sunt prea interesați de sistemul dual. Și acum
ajungem la ceea ce ne frământă și mai profund: nu prea avem cui lăsa ștafeta.
Majoritatea montatorilor buni de la noi sunt trecuți de 45 de ani, iar aceasta
este o meserie care solicită, consumă, uzează. La organizarea concursurilor și
demonstrațiilor branșei avem aceeași dificultate: nu găsim prea mulți tineri
practicanți care să își dorească dezvoltarea profesională. Iată de ce avem tot mai
multe lucrări slabe, iar perspectivele nu sunt deloc bune. Dacă vrem să salvăm
această piață de incompetență, vom avea de dat o luptă pe termen lung, care
poate fi câștigată doar cu răbdare și un pic de viziune. Așteptăm reacții, de
orice fel.