Lumea actuală este un loc al contrastului, în care se regăsesc extremele spectrelor în aproape toate domeniile, iar arhitectura și urbanismul nu fac nici ele excepție. Orașele moderne variază ca peisaj între o puternică expansiune orizontală în teritoriu și cucerirea înălțimilor, prin construcții și ansambluri care de care mai îndrăznețe, direcția lor optimă de dezvoltare rămânând încă un subiect deschis, supus dezbaterii din multiple unghiuri. Cel mai cunoscut și mai intens abordat este, probabil, cel al sustenabilității.
Lumea actuală este un loc al contrastului, în care se regăsesc extremele spectrelor în aproape toate domeniile, iar arhitectura și urbanismul nu fac nici ele excepție. Orașele moderne variază ca peisaj între o puternică expansiune orizontală în teritoriu și cucerirea înălțimilor, prin construcții și ansambluri care de care mai îndrăznețe, direcția lor optimă de dezvoltare rămânând încă un subiect deschis, supus dezbaterii din multiple unghiuri. Cel mai cunoscut și mai intens abordat este, probabil, cel al sustenabilității.
Ioana Mircea, Urbanist Peisagist
ioanaalexandramircea@yahoo.com
se regăsesc extremele spectrelor în aproape toate domeniile, iar arhitectura și
urbanismul nu fac nici ele excepție. Orașele moderne variază ca peisaj între o
puternică expansiune orizontală în teritoriu și cucerirea înălțimilor, prin
construcții și ansambluri care de care mai îndrăznețe, direcția lor optimă de
dezvoltare rămânând încă un subiect deschis, supus dezbaterii din multiple
unghiuri. Cel mai cunoscut și mai intens abordat este, probabil, cel al sustenabilității.
Este o tematică de
actualitate, ce pune în balanță potențialul de dezvoltare, în raport cu resursele
necesare atingerii acestuia și posibilele neajunsuri cauzate prin procesul de
dezvoltare, precum epuizarea resurselor, poluarea peste capacitatea de
regernerare a mediului etc. Una dintre soluțiile care au luat naștere ca urmare
a încercării de reducere a impactului antropic în zonele urbane a fost
acoperișul verde, care, în mod paradoxal, mărește suprafața utilizabilă din
cadrul orașului, fără a reduce din teritoriul disponibil. Având în vedere
suprafața finită a unui oraș și a zonelor dezirabile din cadrul său, acoperișul
verde permite parctic recuperarea capitalului imobiliar sacrificat prin
construcții, înlocuind suprafața verde de la sol cu o alta, similară ca dimensiuni,
ce poate avea multiple întrebuințări.
Practic, denumirea
de acoperiș verde este una relativ generică, atribuită acelei categorii de
lucrări care utilizează potențialul șarpantelor și teraselor ca spații
decorative sau funcționale, ”înverzindu-le” cu diverse tipuri de vegetație. În
cei circa 55 de ani de când au început să fie implementate, acoperișurile verzi
au ajuns să îmbrace numeroase forme ce au generat categorii distincte prin
vegetația aleasă și funcționalitatea dorită.
Există câteva
criterii majore în funcție de care aceperișurile verzi pot fi împarțite, generând
o clasificare a acestora.
Forma acoperișului le împarte în:
– șarpante
înverzite(acoperișurile verzi care prezintă o pantă mai mare de 15 grade, în cele mai multe
cazuri necirculabile);
– terase-grădini, acoperișuri plate, cel mai adesea
circulabile, cu vegetație mult mai variată și de înălțimi variabile; pot
prezenta elemente construite și, așa cum sugerează numele, pot acomoda
funcțiuni diverse, ca și o grădină amenajată la sol.
Tipul de vegetație ales le împarte în:
– acoperișuri
verzi extensive, cu
vegetație de mică înălțime: cu plante ierboase, iarbă grasă (sedum), graminee
decorative și perene cu flori;
– acoperișuri
verzi intensive, cu
vegetație bogată de varii dimensiuni și specii, putând acomoda chiar și arbori
sau arbuști.
Modul de utilizare a acoperișului, cu
alte cuvinte funcțiunea sa principală, le împarte în:
– acoperișuri
verzi utilitare –
șarpantele și terasele înverzite pentru beneficiile de hidro- și termoizolare
pe care le prezintă, precum și cele de purificare a aerului;
– acoperișuri
verzi decorative –
categorie în care intră cu precădere șarpantele înierbate cu o bună
vizibilitate și terasele circulabile cu trasee reduse de promenadă;
– acoperișuri
verzi funcționale –
terasele grădini, cu spații de relaxare, promenadă, activități sportive etc.;
– acoperișurile
verzi productive –
terasele grădini în care predomină plantele de cultură: legume, zarzavaturi,
plante aromatice și mirodenii etc.
Ultima categorie
este relativ recentă și constituie un subiect foarte actual de dezbatere, în
special în legătură directă cu permaculturile și agricultura hidroponică.
Așa cum susțin unele voci, pe lângă avantajele mai sus menționate, acoperișurile
verzi productive, sau grădinile urbane la înălțime, pot fi o soluție pentru
creșterea volumului recoltelor, cu impact asupra crizei de alimente, în special
în metropolele suprapopulate.
Mergând pe
principiul sustenabilității, acoperișurile verzi cu plante de cultură pot fi cu
adevărat soluția mult căutată pentru orașe, reducând nevoia de import și
traseele de transport pentru produse. În același timp, este încurajată
micro-economia locală, iar producătorii la scară redusă pot fi încurajați să
promoveze produse cu specific local, cultivate ecologic, la prețuri
acceptabile.
Astfel de grădini
urbane pot deveni în timp centre de interes pentru comunitate, atrăgându-i
membrii către activități cu rol educativ, pentru toate categoriile de vârste. Singurul
contra-argument ridicat pe această temă a acoperișurilor verzi productive se
referă la gradul de poluare din metropolele urbane, ce poate afecta în timp
calitatea legumelor astfel cultivate. Totuși, deși este o observație și o îngrijorare
validă, marea majoritate a orașelor nu sunt atât de poluate încât să nu fie
posibilă implementarea unor asemenea soluții. Din nefericire, exact metropolele
cărora le-ar fi extrem de utilă o asemenea abordare, adică cele cu probleme
legate de suprapopulare și malnutriție, sunt cele mai puțin potrivite din punct
de vedere atmosferic, din cauza poluării.
Subiectul
acoperișurilor verzi productive este însă unul ce captează din ce în ce mai
multă atenție în întreaga lume, chiar și în România. Compania Kaufland, de
exemplu, a lansat proiectul intitulat în mod simpatic ”Grădinescu”, prin care
se doreștea realizarea unor grădini urbane în diversele spații aferente magazinelor
sale, precum parcări, spații reziduale și acoperișuri. Inițiativa nu are un
scop comercial. Realizată împreună cu Institutul de
Cercetare în Permacultură din România, se dorește a fi o experiență
educativă și de activitate intracomunitară, punând la dispoziția doritorilor
spațiile de cultură, urmând ca aceștia, sub îndrumarea unor experți în domeniu,
să își cultive singuri produsele. Spațiile de cultură pot fi folosite și de școlile
și grădinițele din zonă în scop educativ.
Primul acoperiș
verde de acest gen a fost realizat în cursul anului 2017 la magazinul din Bd.
Bucureștii Noi și are o suprafață de peste 2.000 mp, urmând să mai fie
amenajate încă două grădini urbane similare.
Deși în stadiu
incipient de dezvoltare, grădinile urbane par a fi o soluție de viitor pentru
rezolvarea mai multor probleme urbane legate de calitatea mediului, dar și de
natură socială sau economică. Mai mult,
pot ajunge, de ce nu, o nouă activitate recreativă, cu un rezultat
productiv și foarte pozitiv.