Londra este un oraș imens, cu aproape nouă milioane de locuitori, iar zona centrală, City of London, este unul dintre cele mai importante centre financiare și de afaceri din lume, având servicii bancare, de asigurări și din sectorul maritim de nivel mondial, susținute de servicii juridice, financiare și profesionale de cel mai înalt nivel.
Londra este un oraș imens, cu aproape nouă milioane de locuitori, iar zona centrală, City of London, este unul dintre cele mai importante centre financiare și de afaceri din lume, având servicii bancare, de asigurări și din sectorul maritim de nivel mondial, susținute de servicii juridice, financiare și profesionale de cel mai înalt nivel.
Londra
este un oraș imens, cu aproape nouă milioane de locuitori, iar zona centrală, City
of London, este unul dintre cele mai importante centre financiare și de afaceri
din lume, având servicii bancare, de asigurări și din sectorul maritim de nivel
mondial, susținute de servicii juridice, financiare și profesionale de cel mai
înalt nivel. Aceste activități atrag zilnic, numai în zona menționată, peste
400.000 de oameni, care lucrează în cele 9 milioane de metri pătrați de birouri
construite pe doar puțin peste o milă
pătrată arie la sol. Este un loc în care terenul poate valora mai mult
decât clădirea care se ridică desupra, iar aerul, soarele, vegetația sunt
considerate mai valoroase ca orice proiect imobiliar. Este locul în care acoperișurile
verzi, ca soluții de dezvoltare urbană durabilă, sunt apreciate și promovate,
în cele mai performante variante. Bauder,lider european în producția de sisteme pentru acoperișuri înverzite, tip terasă
sau în pantă, este unul dintre brandurile cele mai căutate de către cei care
investesc în dezvoltarea de noi proiecte imobiliare.
Gândind
tridimensional
În City of London au rămas puține arii deschise, de
regulă în jurul bisericilor istorice sau în zonele rămase libere (și păstrate
așa, conform unei planificări atente) după bombardamentele din cel de al Doilea
Război Mondial, restul spațiului construit fiind valorificat la maximum.
Există circa 25 de hectare de spații pentru agrement la
nivelul solului, dar se pare că nu este suficient. Autoritățile locale fac
eforturi continue pentru fiecare metru pătrat de spațiu verde, controlând
riguros fiecare proiect imobiliar; în mod firesc, o readucere a vegetației în
City of London nu mai poate veni decât gândind tridimensional, printr-o
dezvoltare pe verticală. De fapt, echilibrul zonei este păstrat prin
interacțiunea justă dintre cele patru elemente esențiale în acest ”dans” al
urbanismului: administrația locală, piața imobiliară, educația responsabilă a
utilizatorilor și apariția noilor soluții pentru o dezvoltare durabilă, între
care menționăm la loc de frunte acoperișurile verzi profesionale. Realizarea
de cât mai multe acoperișuri verzi este inclusă în strategia de dezvoltare
durabilă a Londrei, în special în această zonă supraaglomerată. Cei care se
ocupă de planificarea orașului au atribuții de negociere cu
dezvoltatorii imobiliari și proprietarii de imobile, astfel încât acoperișurile
verzi, panourile solare și generatoarele eoliene, pentru clădirile noi sau
pentru reamenajări ale terasei de peste ultimul etaj, să fie luate în calcul
atunci când se evaluează un proiect nou, când se permite o intervenție asupra
construcției. Spațiul verde sacrificat la nivelul solului prin ridicarea unei
clădiri este ”transplantat” desupra construcției, contribuind la ecologizarea
orașului, la ridicarea valorii proprietății și oferind o oază de relaxare. Inițial,
s-a recomandat o negociere flexibilă între urbaniști și dezvoltatori, dar piața
liberă și-a spus cuvântul: concurența a fost atât de acerbă, încât practic nu
se mai poate construi nimic nou fără un acoperiș sau perete vertical verde. Rata
de recuperare a investiției este atât de mare aici, încât un acoperiș verde este o cheltuială
aproape nesemnificativă. Uneori, când structura a permis, s-a putut
ridica regimul de înălțime al clădirii cu un nivel, executând deasupra un
acoperiș verde. Renumitul zgârie-nori de pe Febchurch Street, numit popular
”Walkie-Talkie”, are la bază un perete verde, iar la ultimul etaj (acoperit,
ce-i drept) o grădină spectaculoasă considerată cea mai înaltă zonă de recreere
din Londra – Sky Garden.
Datorită acoperișurilor verzi, această zonă, care nu mai
are de mult valențe naturale, poate fi recuperată în folosul comunităților, al
celor ce își desfășoară activitatea aici și au nevoie de un spațiu în care să
vadă cerul, să se poată destinde pentru câteva zeci de minute altfel decât în
fața unui ecran. Faptul că acest spațiu verde este amplasat la zeci de metri
deasupra nivelului străzii nu poate decât să potențeze efectul peisajului
asupra privitorului.
Planificare,
parteneriate, calitate
Criza de spațiu și sufocarea urbană s-a făcut simțită în
Londra cu multe decenii în urmă; primul acoperiș verde remarcabil a fost
realizat la Barbican Centre, în anii 1970, apoi au fost valorificate diverse
platforme ale stațiilor de metrou, pentru ca în anii 1990 să devină deja un
fenomen, în special datorită restaurantelor amenajate pe clădiri, cu terase
generoase de pe care se putea admira orașul. Erau în general acoperișuri verzi
intensive, cu plante de talie mare, cu un efect ornamental deosebit. Până în
2000 se realizaseră peste 15.000 mp de acoperiș verde, dar lucrurile încă nu
fuseseră reglementate din mai multe puncte de vedere: planificarea urbană,
parteneriatele cu autoritățile și calitatea materialelor. De atunci însă, în
special începând cu 2005, implicarea autorităților a creat mediul optim pentru
o dezvoltare la un nivel superior de calitate; un rol major l-au avut
campaniile de popularizare, consilierea ecologică, promovarea bunelor practici
în execuția de acoperișuri verzi. La sumele care se vehiculează aici, au fost
alese desigur cele mai performante sisteme, deci bunele practici sunt de la
sine înțelese.
Până în 2016 apăruseră încă 50.000 mp de acoperiș verde,
intensiv sau extensiv, ba chiar s-a constatat apariția unei mici faune urbane,
cu insecte și păsări, în acest perimetru considerat până nu demult
irecuperabil. Efectele pozitive nu au întârziat să apară, de la calitatea
aerului la managementul riscului de inundație, astfel că noua strategie de
dezvoltare a centrului Londrei se face din oficiu pornind de la dezvoltarea
durabilă și țintind biodiversitatea spațiilor verzi deja existente.
Din
vârful ”Monumentului”
La intersecția dintre străzile Monument Street și Fish Hill Street din
centru Londrei (chiar în ”City”, zona exclusivistă, de business a orașului
actual), a fost construită între 1671 și 1677 o coloană de 61 de metri
înălțime, în stil doric, pentru a comemora victimele marelui incendiu din
septembrie 1666. Înălțimea este aceeași cu distanța până la brutăria din
Pudding Lane, locul în care a izbucnit incendiul. Cunoscută în limbajul urban
cu numele simplu ”The Monument”, columna
a fost concepută și ca un simbol al renașterii Londrei după catastrofa în care
au dispărut peste 13.000 de clădiri din acea zonă. Ridicarea columnei s-a
datorat cunoscutului arhitect Christopher Wren, arhitect printre altele și al
Catedralei St. Paul din apropiere, una dintre puținele clădiri care au rezistat
marelui foc. În vârful monumentului, unde se înalță o urnă de cupru din care
ies flăcări, a fost prevăzută și o platformă de pe care se pot observa
împrejurimile, înălțimea fiind considerabilă – pentru acea perioadă, ce-i drept.
Regimul de înălțime al clădirilor din jur este comparabil cu cel al coloanei, datorită
regulilor locale. Aici poate fi menționată o reglementare urbanistică din anii
1930, prin care nicio clădire din zonă nu are voie să depășească înălțimea
catedralei St. Paul de111 m, pentru a nu obtura perspectiva (documentul se
numește chiar „St. Paul’s Heights”). Este o reglementare de care se ține cont
încă, excepțiile făcute în ultimele decenii fiind intens negociate cu
autoritățile și făcute doar pentru anumite poziții pe harta zonei.
Cine vrea așadar să vadă Londra la 360° chiar din centrul
ei, poate urca cele 311 trepte până în vârful columei lui Wren. O primă
observație ar fi că multe dintre clădirile
din jur, cu un regim de înălțime sub cel al columei, așa cum am spus, au
acoperișuri verzi. În general, sunt clădirile noi, construite după anul 2000. Aici,
cei care lucrează în birouri pot ieși uneori pentru a lucra într-un mediu
ntural, pentru recreere sau chiar pentru fitness. Viața în centru Londrei poate
fi și altfel, așa cum se demonstrează deja de ani buni.
Avantajele
sistemelor de acoperiș verde Bauder
1. Reducerea
efectului de ”Insulă de căldură urbană”, fenomen tot mai accentuat în marile orașe, care se
manifestă printr-o temperatură mai ridicată cu cel puțin 4°C în zonele
construite decât în cele înconjurătoare, deoarece clădirile înmagazinează
progresiv căldură în timpul zilelor toride, căldură pe care o degajă apoi mai
încet în tipul nopților; la nivel general, se crează un microclimat specific
zonelor urbane, cu o pătură atmosferică densă, nebulozitate crescută și chiar
devieri de la condițiile climatice obișnuite pentru zona respectivă; prin
construirea de acoperișuri verzi, datorită fenomenului de evaporare și umbrire
cu plante, zona superioară a clădirii ajunge la temperaturi cu până la 4-5°C
mai mici decât cele înregistrate la un acoperiș obișnuit (rareori un acoperiș
verde întreținut depășește la nivelul solului 25°C);
2. Izolarea
termică și fonică a clădirilor – alături de stratul termoizolant inclus în sistem, plantele și solul, cu
o porozitate ridicată, înmagazinează spații cu aer, reducând considerabil
schimbul de căldură la nivelul planșeului, în ambele sensuri (iarna reține
căldura în clădire, vara o împiedică să intre); trebuie spus că densitatea
materialelor folosite pentru substraturi este de regulă mai mică – de pildă
varietățile de sol de la Bauder au densitatea de circa 950 g/mc în stare umedă,
pe când pământul și pietrișul natural au peste 1.800 g/mc, lucru îmbucurător
pentru că nu solicită foarte mult structura de rezistență a construcției;
studii recente au arătat că un acoperiș verde este și un bun protector contra
radiațiilor electromagnetice produse de stațiile de telecomunicații, subiectul
unor îndelungi discuții și controverse;
3. Îmbunătățirea
hidroizolației și drenajului general, scăzând riscul suprasaturării canalizărilor orașelor în
tipul ploilor abundente – aceasta deoarece sistemele specifice performante,
precum cele de la Bauder, drenează surplusul de apă din precipitații (care este
și filtrată cu această ocazie, fiind reținute metalele grele și azotații), iar solul
și plantele rețin o cantitate considerabilă de umiditate, pe care o eliberează
treptat în atmosferă;
4. Protecția
straturilor hidroizolante și a clădirii – plantele înverzite și solul sunt mai rezistente decât
orice material clasic utilizat pentru acoperișuri, stând în calea radiațiilor
UV, a vântului, a incendiilor, a diferențelor de temperatură care provoacă
degradarea materialelor convenționale la variații dimensionale; hidroizolația,
cea mai fragilă componentă a unui sistem de terasă, este și ea protejată, stând
într-un mediu stabil, protejată cu ajutorul unei membrane antirădăcină.
5. Îmbunătățirea
calității aerului și a mediului în zona unde sunt realizate, datorită capacității plantelor de a reține
praful și pulberile în suspensie, de a înmagazina dioxidul de carbon din
atmosferă, precum și de a degaja oxigen; microparticulele din aer reprezintă unul dintre pericolele majore
pentru sănătatea oamenilor, provocând boli cardiace și pulmonare; de asemenea,
se poate crea un mediu propice biodiversității, conservării florei și speciilor
de insecte sau păsări locale, precum și aclimatizării de noi plante mai
exotice, în condiții controlate;
6. Îmbunătățirea
imaginii generale a orașuluiprin factorul estetic al amenajărilor, având drept consecință creșterea valorii
imobiliare a unor construcții mult mai bine protejate, cu o mai bună anduranță
în timp și un factor de inedit ce este întotdeauna atractiv pe piață; nu în
ultimul rând, periodic sunt alocate fonduri guvernamentale pentru construcții
”verzi”, ceea ce poate constitui o oportunitate pentru a reduce investiția
inițială, care, de altfel, poate fi recuperată în timp relativ scurt prin
economiile realizate.