Piața Universității este un reper pentru București și chiar pentru întreaga țară. Este în primul rând o intersecție de importanță majoră, ”La Grande Croisée”, după modelul urbanismului haussmannian, trasând practic axele Bucureștiului după cele patru puncte cardinale. În imediata apropiere se află Teatrul Național, Universitatea, Ministerul Agriculturii, și nu foarte departe Kilometrul Zero al României, Centrul Vechi, sedii ale unor importante instituții ale statului, construite în epoca de modernizare de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea.
Piața Universității este un reper pentru București și chiar pentru întreaga țară. Este în primul rând o intersecție de importanță majoră, ”La Grande Croisée”, după modelul urbanismului haussmannian, trasând practic axele Bucureștiului după cele patru puncte cardinale. În imediata apropiere se află Teatrul Național, Universitatea, Ministerul Agriculturii, și nu foarte departe Kilometrul Zero al României, Centrul Vechi, sedii ale unor importante instituții ale statului, construite în epoca de modernizare de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea.
Piața
Universității este un reper pentru București și chiar pentru întreaga țară. Este
în primul rând o intersecție de importanță majoră, ”La Grande Croisée”, după
modelul urbanismului haussmannian, trasând practic axele Bucureștiului după
cele patru puncte cardinale. În imediata apropiere se află Teatrul Național,
Universitatea, Ministerul Agriculturii, și nu foarte departe Kilometrul Zero al
României, Centrul Vechi, sedii ale unor importante instituții ale statului,
construite în epoca de modernizare de la sfârșitul secolului al XIX-lea și
începutul secolului al XX-lea. Ne ocupăm aici cu precădere de cele două clădiri
impozante din fața Universității, amplasate în oglindă, Palatul Societății de
Asigurări ”Generala” și (mai ales) Palatul Creditului Industrial, așa cum au
fost ele numite până la instaurarea regimului comunist. În fața lor, pe o
esplanadă construită recent, au fost reamplasate cele 4 statui ale unor
personaje reprezentative pentru români: Ion Heliade Rădulescu, Mihai Viteazul,
Gheorghe Lazăr și Spiru Haret.
Palatul Creditului Industrial a fost construit în anii 1934 – 1935 după planurile
arhitectului George Matei Cantacuzino, pe fundația unui proiect nefinalizat
de la începutul secolului al XX-lea. În 1906, fusese ridicat alături un alt
edificiu emblematic din Piața Universității: Palatul Societății de Asigurări
”Generala” (azi BCR). Operă a arhitectului Oscar Maugsch, acesta din
urmă fusese conceput să aibă o suprafață mai mare, compusă din două corpuri
simetrice, în semicerc. Se construise chiar fundația celui de-al doilea corp,
dar au apărut câteva dificultăți financiare și de natură imobiliară, în
consecință terenul a fost vândut mai târziu celor care aveau nevoie de el și,
desigur, resursele necesare: Societatea
Națională de Credit Industrial. Această instituție publică fusese creată în
1923, cu contribuția statului și Băncii Naționale a României (care însumau
jumătate din acțiuni), respectiv a mai multor bancheri români, având rolul de a
finanța industria țării, aflată în acea perioadă la început dar în plină
dezvoltare. Astfel, la aproape trei decenii de la inaugurarea primei clădiri pe
terenul din fața Universității (fosta grădină a Palatului Șuțu, clădire existentă
și azi, ca Muzeu al Municipiului București), apare și cea de-a doua, Palatul
Creditului Industrial, cu o structură asemănătoare, dar într-o interpretare
ușor diferită, mai sobră. Spre deosebire de ornamentica somptuoasă de la prima clădire,
cea de-a doua a păstrat stilul clasicist prin simetrie și coloane ionice,
respectiv două cupole cu lanternou aduse însă cât mai mult spre esență. Ca și
clădirea Universității, aceste două clădiri respectau normele neoclasicismului,
influențate de eclectismul academic al anilor 1900, ceea ce face ca zona să
aibă o anumită coerență. În mod asemănător, într-un stil care trebuia să
sugereze ordine și echilibru, au fost construite în acel perimetru mai multe
clădiri ce găzduiau instituții financiare – de exemplu Palatul Bursei (devenit
Biblioteca Națională în timpul comunismului), sau Palatul Băncii Naționale.
Trebuie menționat că arhitectului G. M. Cantacuzino (1899
– 1960) i se datorează multe alte clădiri emblematice din România, precum Palatul
Crissoveloni , Hotelul Belona din Eforie, Hotelul Rex din Mamaia, renovările de
la Palatul Mogoșoaia sau Biserica Trei Ierarhi din Iași.
Marii industriași ai României interbelice (Malaxa,
Mociornița, Auschnitt) au fost sprijiniți la un moment dat de Societatea
Națională de Credit Industrial. După Al Doilea Război Mondial, când a suferit
pagube în timpul unui bombardament american, mai ales la nivelul acoperișului
(1944), edificiul a fost refăcut și naționalizat de comuniști, ca și instituția
găzduită aici, cu toate resursele ei, devenită Banca de Credit pentru
Investiții. În anii respectivi cornișa acoperișului era ”decorată” cu sloganuri
comuniste, datorită vizibilității maxime și faptului că liderilor comuniști le
plăcea să ia cuvântul de la balconul Universității, strângând în acest spațiu
mii și mii de oameni cu pancarde. Se putea citi cu litere mari, la nivelul
cornișei, ”Trăiască Partidul Muncitoresc Român”, sau mai târziu ”Stima noastră și
mândria etc.”, cu portretul corespunzător.
După căderea comunismului din 1989, birourile clădirii au
fost folosite pentru o perioadă ca sediu al unui partid important, iar în
prezent au fost demarate lucrări de renovare, care vor include și refacerea
acoperișului. În prezent acesta nu este într-o stare foarte bună, învelitoarea
ruginită de pe zona mansardată (deasupra fațadei principale) arătând faptul că
la renovarea de după bombardamentul din 1944 s-au folosit materiale mai ieftine
– în special tablă galvanizată. Aceasta denotă și necesitatea refacerii
șarpantei, cel puțin parțial, o operațiune absolut necesară în cazul unui
acoperiș care a suferit timp de decenii în lipsa unei protecții reale în fața
intemperiilor. Arhitectura nu pare deloc simplă însă, din punctul de vedere al
unui montator de acoperișuri, care la renovare trebuie să găsească soluții
optime pentru lucarne, protecții pentru cornișe, sisteme pluviale cât mai bine
mascate, evitându-se anumite compromisuri care pot dăuna esteticii unei
construcții valoroase.
Cu ceva ani în urmă am vorbit în această revistă despre
renovarea clădirii alăturate, sediul Băncii Comerciale Române, care a investit
cu responsabilitate în refacerea întregii construcții, inclusiv a acoperișului.
O echipă experimentată de la cunoscuta firmă Valcon Roofs a reușit să redea
acelui acoperiș strălucirea de odinioară, ba chiar mai bine de atât, folosind
materiale premium din titan-zinc de la producătorul german Rheinzink. În
viitorul apropiat și fostul Palat al Creditului Industrial se va bucura de o
renovare similară, de asemenea executată de Valcon Roofs, pe care o vom urmări
cu atenție, fiind vorba de o clădire emblematică pentru București și o lucrare
de dimensiuni importante. În imaginile de aici se pot vedea deja schelele
ridicate pentru o serie de lucrări pentru fațadă.