Devenita un indiscutabil trend în ultimii ani, transformarea podurilor în mansarde implica respectarea a numeroase reguli, deopotriva de ordin legal și tehnic. Am abordat de-a lungul timpului acestei condiții din perspectiva structuristului, a arhitectului, a avocatului și notarului, iar ecoul primit din partea cititorilor ne-a convins de actualitatea temei. În materialul de fața
abordam acest subiect al mansardei cladirilor vechi și din perspectiva locatarului, a beneficiarului. Pentru ca, de cele mai multe ori, marile probleme se pot evita prin câteva acțiuni simple și de bun-simț aflate la îndemâna acestuia din urma.
Spațiile aflate la mansarda caselor vechi sunt între cele mai spectaculoase și iubite de locatari, mai ales de cei tineri, atâtșprin amplasarea centrala a acestor cladiri, cât și prinșlibertatea de amenajare aproape nelimitata. Și tocmai aceasta libertate de amenajare poate deveni cel mai apropiat aliat sau cel mai de temut duțman, motiv pentru care beneficiarul direct al acestor spații va face diferența. Iata câteva idei extrem de simple menite folosirii optime a spațiului mansardat, și mai ales cât mai neinvazive pentru cladire.
Alegeți sisteme cât mai simple și finisaje ușoare
Mansardele ofertante sunt amplasate de cele mai multe ori central, în cladiri vechi, aceste spații luând naștere în locul vechilor poduri. Desigur ca se impune angajarea unui structurist în cazul unor atare conversii, dar multe masuri benefice pentru cladire țin și de beneficiar, mai exact de
alegerile acestuia în privința materialelor de finisaj. Prima idee care se desprinde rezida în evitarea supraîncarcarii planșeului, indiferent ca acesta este din beton sau din lemn.
Țineți seama că planșeul în discuție va susține greutatea mobilierului, a oamenilor ce locuiesc sau lucreaza acolo și se mișca, a feluritelor obiecte ce lesteaza orice spațiu locuit. De aceea, se impune reducerea greutații, cât mai mult posibil. Cum sa facem acest lucru, fara a impacta confortul și locuirea la acest nivel? În primul rând prin alegerea unor sisteme și materiale cât mai ușoare. De pilda, în cazul planșeelor din beton în planul podului, acestea nu sunt întotdeauna perfect plane, spațiul de aici nefiind proiectat inițial pentru locuit. Cel mai facil pentru meseriași este sa recomande egalizarea nivelului prin turnarea de șape. Acestea au însa de cele mai multe ori o greutate semnificativa, mai ales daca se dorește un nivel uniform pe suprafețe mari. Sistemul clasic presupune turnarea unei șape grosiere de ciment peste planșeu, apoi a unei șape autonivelante, peste care urmeaza aplicarea finisajului de pardoseala. De foarte multe ori vechile poduri au în planul pardoselii talpi groase din lemn, pe care sprijina toata structura din lemn a acoperișului. Acestea trebuia pastrate neaparat în poziție, putând constitui și un avantaj – pardoseala astfel segmentata poate avea un nivel pe camera, sau pe spațiu astfel delimitat. Se poate și sa folosiți pe diferitele careuri rezultate alte tipuri de finisaj – precum LVT, mocheta, lino, favorizând materialele ușoare.
Daca se dorește totuți pastrarea mansardei open space, puteți renunța la câteva grade la planeitate pe zonele mari neîntrerupte în favoarea eliberarii structurii de o greutate semnificativa.
O varianta poate fi și turnarea unei singure șape de egalizare, care se va șlefui apoi și se va amorsa bine. Desigur, un aspect esențial este alegerea finisajului de pardoseala, recomandate nefiind cele grele precum ceramica sau piatra, ci pe cât posibil pardoselile elastice ușoare – în camera /birouri mocheta, respectiv lino-LVT-PVC în zonele predispuse la umiditate (spațiile conexe bailor, bucatariei etc). În bai și bucatarii se poate folosi foarte localizat și gresie, dar se
va compensa greutatea nemaiaplicând șapa de egalizare și compensând nivelul din adeziv.
Mobilier minimalist și ușor
Farmecul mansardelor sta în spațiul generos și deschis, ce impune piese de mobilier de factura minimalista. În orice caz, la alegerea mobilierului trebuie favorizat cel cu greutatea cât mai mica, așadar nu piesele realizate din lemn masiv, grele, ci structurile ușoare, modulare. Dincolo de
dezideratele de ordin static, opțiunea pentru mobilier cât mai ușor este favorizata și de transportul acestor piese în planul mansardei, accesul fiind adesea pe scari de serviciu, mai înguste sau în spirala. Chiar în situația când aveți totuși piese de mobilier grele și nu doriți sa renunțați la ele, încercați sa le amplasați cât mai aproape de pereții exteriori,
sau acolo unde știți ca în planul etajului de dedesubt aveți ziduri de sprijin.
Structuri ușoare și interconectate
Folosiți inteligent noile spații create în planul mansardei, legând cu acest prilej vechile grinzi ramase pe poziție. Daca înalțimea la coama permite și sunt proiectate, supantele reprezinta elemente spectaculoase, foarte utile din punct de vedere al spațiului și cu un rol de consolidare structural cert. De multe ori, ele reprezinta o necesitate obiectiva, de pilda când se poziționeaza ferestre de mansarda în planul cel mai înalt al acoperișului. Daca va exista supanta, un punct important vizeaza scarile spre acestea, ce trebuie sa fie sigure pentru utilizator, mai ales la coborâre. Dezideratele scarilor de supanta au fost abordate exhaustiv în numerele trecute, deci nu le vom relua acum, dar trebuie spus ca și acestea pot deveni elemente de susținere suplimentara structurii din lemn a acoperițului, mai ales daca sunt ancorate și în zidaria perimetrala a mansardei.
Îngrijirea structurii aparente din lemn
Multe mansarde au un farmec neegalat prin pastrarea aparenta a vechilor grizi din lemn ale structurii acoperițului. Când se impune dublarea acestora din cauza vechimii lor sau daca se realizeaza supante ori alte elemente noi, recomandabil e sa alegeți grinzi de aceeați secțiune. Noile grinzi se vor poza tot pe talpi de lemn pentru a nu presa excesiv un singur punct. Foarte importanta este tratarea lemnului structurii de acoperiț, mai ales a celui ramas vizibil. Pe lânga
soluțiile antiinsecte, capitala este protecția la foc data fiind proprietatea combustibila a lemnului. Se impune așadar tratarea lemnului deopotriva din grinzile vechi și cele noi cu soluții antiincendiu autorizate, operațiune ce se poate repeta periodic. Noile materiale permit ca aceasta operațiune sa fie și economica dat fiind ca soluțiile antiincendiu se pot colora dupa plac prin adaugarea de pigmenți, rezultatul final fiind agreabil estetic, foarte asemanator cu un lac mat.