Primele temple greceşti, din lemn, lut şi gips, erau acoperite cu fibre vegetale, de regulă paie. Însă construcţiile majore din piatră şi marmură, care au făcut faima grecilor peninsulari şi nu numai, aveau acoperişuri din ţiglă ceramică în formă de „S”, susţinute de şarpante din lemn aşezate pe antablament. Încă nu s-a stabilit cu certitudine dacă invenţia este pur grecească, etruscă sau anatoliană, ori dacă vine din Extremul Orient, dar acesta este spaţiul în care a fost ridicată la rang de reper arhitectural.
Primele temple greceşti, din lemn, lut şi gips, erau acoperite cu fibre vegetale, de regulă paie. Însă construcţiile majore din piatră şi marmură, care au făcut faima grecilor peninsulari şi nu numai, aveau acoperişuri din ţiglă ceramică în formă de „S”, susţinute de şarpante din lemn aşezate pe antablament. Încă nu s-a stabilit cu certitudine dacă invenţia este pur grecească, etruscă sau anatoliană, ori dacă vine din Extremul Orient, dar acesta este spaţiul în care a fost ridicată la rang de reper arhitectural.
