În prezent sunt întâlnite 3 tipuri de acoperişuri verzi: extensive, intensive şi, ca variantă intermediară, semiintensiv (sau semi-extensiv). Acoperişul verde extensiv are un strat subţire de sol, în general 10-15 cm, şi este de obicei varianta aleasă pentru şarpante, deci pentru acoperişuri în pantă.
În prezent sunt întâlnite 3 tipuri de acoperişuri verzi: extensive, intensive şi, ca variantă intermediară, semiintensiv (sau semi-extensiv). Acoperişul verde extensiv are un strat subţire de sol, în general 10-15 cm, şi este de obicei varianta aleasă pentru şarpante, deci pentru acoperişuri în pantă.
IOANA MIRCEA – Urbanist Peisagist
Tipuri de acoperișuri verzi
Acoperişul verde extensiv are un strat subţire de sol, în general 10-15 cm, şi este de obicei varianta aleasă pentru şarpante, deci pentru acoperişuri în pantă. Stratul de sol poate găzdui plante ierboase de mici dimensiuni, cel mult 30-40 cm, de regulă din genul sedum – plante suculente decorative care rezistă foarte bine în timp şi nu au probleme cu înghețul și expunerea la soare (spre deosebire de gazon, de pildă, care suferă la însorire puternică).
Acoperişul semi-intensiv sau semi-extensiv include un strat de pământ de 30-50 cm şi poate găzdui plante ierboase ceva mai înalte, până la tufe sau arbuşti de mici dimensiuni, de pildă ienuperi târâtori, berberis etc.. Există un trend important în străinătate prin care se crează nişte acoperişuri „pletoase”, cu ierburi care ies în afara perimetrului acestuia, rezultând un efect vizual foarte interesant.
Acoperişurile verzi intensive au un strat de pământ care poate ajunge la 1 metru grosime şi vorbim deja de terase-grădină, ba chiar mici plantaţii de arbori de dimensiuni reduse. În momentul în care se realizează o terasă circulabilă plană orizontală, de orice tip, poate fi utilizată ca o grădină, în care se pot amenaja alei, locuri de relaxare, pergole, foişoare şi chiar grătare. Există şi variante mai complexe, când peste ultimul etaj se poate construi şi o piscină, cu amenajarea aferentă, deci… totul depinde de calculul corect al încărcării şi, desigur, de buget.
Teoretic, pe un acoperiș verde se pot cultiva inclusiv legume (ferme urbane, grădini productive), așa cum ne arată unele tendințe. Totuși, s-a constatat că plantele din locurile poluate nu sunt sănătoase pentru consum, pentru că reţin substanțele nocive din atmosferă. Prin urmare, genul de grădină productivă este recomandat în suburbii, pentru centrele oraşelor limitându-ne la plante cu capacități bune de filtrare a prafului. Sunt preferate plante variate din sistemele locale, în special cele cu valoare estetică. De exemplu, în Grecia se lucrează mult cu plante de platou, de zonă stâncoasă şi aridă, iar unele sunt potrivite şi în România, unde temperaturile sunt mari în timpul verii. Iarna, aceste plante pot rezista dacă este vorba de suprafețe mari de terasă, care au o inerție termică mai mare. Mai există tendinţa de a încorpora diferite sisteme, precum cele de irigare și panourile fotovoltaice. Se știe că panourile dau randament maxim la temperaturi de 22-28ºC, echivalente unui acoperiș verde, prin urmare acestea sunt foarte eficiente împreună și sunt încurajate. Fără o protecţie, panourile solare ajung vara şi la 60-70ºC, ceea ce le scade randamentul cu 50%.
În căutarea specialiştilor
În România situaţia este încă la început. Nu au fost finalizate prea multe proiecte, iar oamenii sunt destul de reticenţi, în primul rând din cauza costurilor. Mulţi privesc cu prudență această soluţie, considerând că este foarte scumpă, în contextul în care nu sunt obişnuiţi să evalueze beneficiile unui proiect pe termen lung. Se doreşte un rezultat rapid, care să se simtă imediat în buzunar, ceea ce nu este cazul, fiind o intervenţie cu beneficii în timp. Scăderea costurilor este de 25-30% din cheltuielile cu încălzirea, pentru că izolează foarte bine termic, dar se pare că nu este suficient. Să nu uităm izolarea fonică, perfectă în cazul unui acoperiş verde, inclusiv când plouă. Reticenţa beneficiarilor mai vine şi din cauza unora dintre cei care au executat asemenea lucrări, necunoscând tehnologia şi tratând cu superficialitate anumite aspecte. Au fost cazuri când acoperişurile verzi au trebuit refăcute, fie din cauza execuţiei defectuoase a izolaţiilor, fie pentru că s-a folosit pământ obişnuit în loc de materialul recomandat, fie că nu au fost alese plantele potrivite (plante exotice care nu s-au adaptat la climă). Beneficiarii, desigur, au avut senzaţia că nu au primit ceea ce plătiseră şi poate au crezut că problema vine de la concept. La hidroizolaţie trebuie să se abordeze corect suprafața, începând cu îndepărtarea completă şi atentă a vechilor materiale hidroizolante, a membranelor bituminoase în special, înainte de aplicarea materialelor noi. Este necesară curăţarea riguroasă până la stratul de bază din beton, pentru ca aderenţa să fie optimă şi să nu apară goluri.
La fel de bine poate fi şi vina beneficiarilor, pentru că nu au căutat nişte specialişti autentici; nu este suficient să ai materiale bune, ci şi o execuţie profesională. Nu în ultimul rând, poate fi o problemă legată de antreprenoriat și de comunicare. De obicei, la noi cei care proiectează și/sau execută partea de acoperire verde nu sunt în relație directă cu cei care execută partea de izolare sau de sistem constructiv; ca să nu mai vorbim de cei care execută instalația de irigație sau diversele amenajări ulterioare…
Acoperișurile verzi și grădinile verticale
- Izolează termic clădirile, împiedică formarea insulelor urbane de căldură;
- Reduc temperatura suprafețelor de sticlă și beton, reflectarea și radierea în atmosferă a razelor UV; temperatura din zonele astfel amenajate scade cu până la 5°C față de media pe oraș;
- Captează și drenează apa pluvială, reducând stresul asupra sistemului de canalizare;
- Captează și rețin praful atmosferic (circa 1,5 kg anual / 10 mp de vegetație);
- Absorb și filtrează substanțele nocive din atmosferă (circa10 t anual / 15 mp de vegetație;
- Produc oxigen (1 mp de vegetație asigură cantitatea anuală necesară unui om):
- Poluarea fonică scade cu până la 10 dB;
- Atenuează viteza vântului, previn formarea de culoare și turbioane;
- Îmbunătățesc aspectul estetic al orașului.
Studiu de caz: Cartierul Militari
Vă prezentăm în continuare rezultatele unui studiu de caz efectuat de Arta Grădinilor, având drept subiect acest aglomerat și poluat cartier din vestul Bucureștiului.
- Zonă rezidențială, cu trafic rutier intens, influențată de autostrada A1, de unități industriale importante și foarte aglomeratul bulevard Iuliu Maniu;
- Foarte expus din punctul de vedere al poluării fonice, prafului și noxelor;
- Fără parcuri și zone plantate importante (exceptând campusul Politehnicii)
- Suprafața acoperișurilor locuințelor colective: circa 20 ha
- Suprafața fațadelor: circa 95 ha
Cifrele aproximative ale poluării
- 0,25 – 0,30 t de praf / mp zilnic (92 – 110 t / mp anual)
- 4 t plumb în atmosferă zilnic (1.450 t / an)
- 38,2 µg/mc PM 10 – pulberi în suspensie (limita admisă este de 10 µg/mc)
- poluare fonică medie de 65 dB (limita admisă este de 70 dB)
- 14 mp de spațiu verde / cap de locuitor (cam jumătate față de norma minimă europeană)
- Coeficienți de poluare de cel puțin 2 ori mai mari decât cei admiși de normele europene
Situația după o eventuală intervenție
Dacă s-ar implementa soluții ”Green” pe 10 % din acoperișurile și fațadele din Cartierul Militari, cifrele ar arăta astfel:
- Praf rămas: circa 75,5 – 93,5 t de praf / mp anual (față de 92 – 110 t / mp);
- Substanțe nocive reținute: circa 5.400 t /an;
- Spațiu verde / cap de locuitor: circa 24 mp (ar crește suprafața verde cu 11 ha)
- PM 10 (pulberi în suspensie): circa 14,7 µg/mc (cu 23,5 mai puțin decât acum)
- Poluarea fonică medie ar ajunge la de 55 dB;
- Ar fi asigurat oxigenul pentru 115.000 de persoane.