Patrimoniul arhitectural, în definitiv cultural, al României ar fi de neconceput fără bisericile fortificate din Transilvania, unele dintre ele aflate pe lista exclusivistă a organizației UNESCO.Patrimoniul arhitectural, în definitiv cultural, al României ar fi de neconceput fără bisericile fortificate din Transilvania, unele dintre ele aflate pe lista exclusivistă a organizației UNESCO.
Patrimoniul arhitectural, în definitiv cultural, al României ar fi de neconceput fără bisericile fortificate din Transilvania, unele dintre ele aflate pe lista exclusivistă a organizației UNESCO. Este un fenomen unic în lume, surprinzător pentru spațiul autohton, dar și pentru cel germanic, deoarece în Transilvania a prins viață efectiv o civilizație cu un grad ridicat de autonomie, care a funcționat după reguli și nevoi proprii. Urmași ai teutonilor colonizați de regele ungar Geza al II-lea, sașii transilvăneni au construit temeinic, pentru secole, potrivit rolului lor de grăniceri ai civilizației occidentale către un Orient imprevizibil. Bisericile fortificate sunt poate cele mai sugestive argumente asupra preocupărilor edilitare ale acestora, pentru că nu erau burguri înarmate, ci comunități rurale care duceau în fond o viață pașnică și construiau pentru a-și apăra valorile.
„Trăinicia” este cuvântul care poate caracteriza cel mai bine aceste construcții: în afara unor fisuri care de cele mai multe ori nu le pun în pericol rezistența, zidurile rămân la fel de stabile ca acum 600, chiar 800 de ani. Și vor rămâne în continuare, atâta vreme cât cineva se va preocupa de conservarea lor, ba chiar de valorificarea ca obiective turistice. Interesul germanilor contemporani pentru patrimonul lăsat de strămoșii lor în Transilvania este evident – zi de zi vin în grupuri să le viziteze, cu dorința de a înțelege ce s-a întâmplat acolo și ce pot face ca această istorie în piatră, cărămidă, lemn și mortar să nu se piardă. Fonduri guvernamentale, private și ale comunităților religioase evanghelice din Germania vin constant către ele, pentru reparații, întreținere, transformări minime pentru a le include în circuite turistice. Faptul că Prințul Charles al Marii Britanii vizitează cât poate de frecvent aceste obiective și se interesează de soarta lor, ba chiar a cumpărat două proprietăți cu valoare istorică în zonă, la Viscri și Valea Zalanului, arată fascinația occidentului pentru acest fenomen de arhitectură, încadrat de un peisaj încă nepoluat, originar.
Conservarea și renovarea bisericilor fortificate implică o serie de operațiuni pentru care standardele sunt deosebit de stricte. Vorbim de rigoarea tipic germanică, axată pe câteva direcții clare: materiale naturale, cât mai apropiate de cele originale (atunci când cele existente nu pot fi recuperate), calitate ireproșabilă, care să asigure conservarea în continuare a construcțiilor, și respectarea arhitecturii inițiale, criteriu fără de care orice intervenție este considerată invazivă.
În virtutea acestor cerințe, puțini producători de materiale pentru construcții sunt selectați să devină furnizori, și doar pentru anumite produse. Unul dintre cei care au putut face față exigențelor impuse, și care chiar sprijină acest proces de conservare și renovare, este compania TONDACH, lider de piață în producerea țiglei ceramice în Europa Centrală și de Est. A fost luată în calcul rezistența în timp a țiglelor propuse pentru înlocuire, păstrarea caracterului natural al materialelor și respectarea arhitecturii, în contextul în care acoperișul este una dintre părțile cele mai vizibile ale unei clădiri.
Acțiunea de susținere pentru aceste renovări și restaurări, manifestată de TONDACH în România, face parte dintr-un concept mai amplu destinat Europei Centrale și de Est, în urma căruia au fost abordate lucrări de referință: Catedrala Ortodoxă Rusească din Viena, Academia de Artă din Sarajevo, reședinţa președintelui Austriei și cea a preşedintelui Ungariei, băile termale din Piestang (Slovacia), castelul Brdo din Slovenia, Castelul Esterhazy din Ungaria.
O clădire care și-a demonstrat trăinicia sute de ani și-a căpătat dreptul la un acoperiș care să-i pună în evidență personalitatea și să o protejeze încă multă vreme după renovare. Iar țiglele TONDACH, garantate pentru 33 de ani, pot atinge 80-100 de ani și chiar mai mult.
TONDACH folosește procedee tehnologice moderne, dar bazate pe o tradiție de secole, prin care argila pură rămâne la loc de cinste, iar formele țiglelor se supun unei estetici compatibile cu istoria central-europeană. Rezultatul este un produs natural, simplu de reciclat și, nu în ultimul rând, rezistent la intemperii și solicitări mecanice. În lucrările realizate până acum în restaurări, cel mai frecvent au fost folosite țigla solzi Cedonia și olanele Libertas.
S.C. TONDACH ROMÂNIA S.R.L.
Str. Podului nr. 127, 550263, Sibiu, România
E-mail: info@tondach.ro
Tel.: +40 269 253 304